Teste de vedere

Separatorul Remy – pentru vedere simultană
Separatorul Remy – subiectul priveste doua optotipuri, situate intr-un plan perpendicular pe planul meridian al capului, in fata ochilor. Cele doua optotipuri sunt vazute separat de fiecare ochi, separarea fiind realizata de un perete aflat în planul vedere simultanameridian. Daca subiectul are senzatia ca vede cele doua obiecte inseamnă ca are vedere simultana.

F%C4%83r%C4%83%20titlu.jpg

Aflaţi-vă ochiul dominant
Puteţi afla dacă ochiul dominant este stângul sau dreptul, dar acest lucru se poate schimba în timp, aşa că rezultatul este valabil doar la momentul testării.
1. Priviţi ceva ce puteţi reţine cu uşurinţă, poate fi un steag, sau o literă de pe optotip. Apropiaţi palmele şi creaţi un spaţiu prin care să priviţi. Priviţi obiectul pe care l-aţi ales, cu ambii ochi, prin spaţiul dintre mâini. Apropiaţi mâinile de faţă şi continuaţi să priviţi prin deschizătură, cu ambii ochi.

asd.jpg

Când mâinile vă ating faţa, veţi descoperi că, de fapt, priviţi prin deschizătură doar cu ochiul dominant. S-ar putea să fiţi surprinşi. Mulţi oameni descoperă că ochiul lor dominant este, de fapt,
cel pe care îl considerau a fi ochiul mai prost.

Exercițiul cu sfoara - calculaţi-vă dioptriile

Exerciţiul cu sfoara pentru testarea miopiei, este gândit pentru a vă oferi o metodă de măsurare a parametrilor vederii. Majoritatea oamenilor au dificultăţi în a înţelege sensul citirii dioptriilor. Exerciţiul oferă un rezultat precis şi măsurabil. Veţi avea nevoie de o bucată de sfoară lungă de aproximativ un metru şi jumătate, un semn de carte sau o carte de vizită cu text pe ea, scris cu mărimi diferite de litere şi două markere de culori diferite.
1. Faceţi un nod la fiecare capăt al sforii, ca să vă fie uşor să o ţineţi cu mâna. Legaţi sfoara de un scaun, sau cereţi cuiva să vă ajute.
Ţineţi capătul sforii chiar sub mijlocul ochiului, pe vârful fiecărui obraz, astfel încât să priviţi în lungul sforii. Închideţi celălalt ochi şi priviţi textul care se află pe cartea de vizită pe care o faceţi să alunece de-a lungul sforii, înspre voi.
2. Ţineţi markerul la capătul îndepărtat al sforii şi apropiaţi-1 încet, până la punctul unde începeţi să vedeţi textul. Găsiţi punctul unde vedeţi cu maximă claritate. Marcaţi punctul pe sfoară, cu o culoare. Acesta este punctul de distanţă pentru acel ochi.

Repetaţi întregul proces şi cu celălalt ochi, folosind markerul cu cealaltă culoare. Acum aveţi punctul de depărtare şi de apropiere pentru vedere perfectă pentru ambii ochi.
3. Puneţi laolaltă cele două noduri ale sforii şi întindeţi sfoara, care acum este împărţită în două jumătăţi. Acum puteţi vedea dacă există vreo diferenţă între punctele de apropiere ale celor doi ochi, ca şi între cele de depărtare.

Calculaţi-vă dioptriile
Măsuraţi distanţa în centimetri de la nod, la punctul de depărtare. Dacă există diferenţe, atunci măsuraţi pentru fiecare ochi în parte. Formula pentru calcul este cea care urmează:

De exemplu, dacă punctul de distanţă la un ochi măsura 20 cm de la nod, dioptria va fi de 1/20, adică 0,05. Acum, înmulţind totul cu 100, obţinem valoarea de 5 Dioptrii. Cu ajutorul acestei metode, puteţi determina cu precizie acuitatea vizuală a ochilor voştri.

Semnificaţia punctului de apropiere
În mod normal, punctul de apropiere ar trebui să fie la aproxi-mativ15 cm de nod. Dacă punctul de apropiere este mai departe, s-ar putea să fiţi prezbit (să aveţi nevoie de ochelari de citit). Prezbitismul înseamnă că aveţi dificultăţi la citire, dar vedeţi excelent la distanţă.

Percepţia culorii

Percepţia culorii - abordează deficienţele de percepţie de culoare din spectrul comun roşu-verde. Se fac teste care folosesc culori. Abilitatea noastră de a percepe culorile este unul dintre lucrurile care fac lumea atât de frumoasă.
Culorile nu sunt doar frumoase – ele sunt şi extraordinar de utile. Culoarea unui măr vă arată dacă este copt sau nu. Ecranele color,coperţile cărţilor sau revistelor, vă atrag atenţia. Culorile sunt esenţiale în modă. In fiecare ano-timp se poartă un nou set de culori.
Deficienţele de percepţie a culorii afectează aproximativ 8% din populaţia masculină. Se crede că sunt moştenite, de obicei, din partea bunicului pe linie maternă.
Studiul ştiinţific al culorii începe cu marea lucrare a lui Newton, Optick (1704). Aceasta este o lucrare extraordinară, care detaliază experienţele lui Newton la Trinity College,în Cambridge. Optick conţine cele mai speculative gânduri ale lui Newton asupra relaţiei dintre fizică şi om, prin percepţia Universului. Newton a arătat că lumina albă este alcătuită din toate culorile spectrale. Teoria ulterioară a undelor a clarificat faptul că fiecare culoare corespunde unei anumite frecvenţe.

Distingerea culorilor – celulele cu bastonașe şi conuri
Când privim un obiect, lumina pătrunde în globul ocular. Lumina este înregistrată de celulele senzoriale oculare, care transmit semnale către creier. De aceea nu putem vedea pe întuneric, pentru că nu există lumină care să fie reflectată.
În retină există două tipuri de celule fotoreceptoare. Acestea sunt celulele cu bastonașe şi celulele cu conuri. Cu celulele cu bastonașe nu putem vedea toate culorile, dar ele pot funcţiona şi când lumina este slabă. De aceea este greu să ne dăm seama, de exemplu, ce culoare are o maşină pe care o vedem în lumina amurgului. Celulele cu conuri permit distingerea culorilor. Acestea sunt localizate în majoritate în maculă, o zonă a retinei. Lumina reflectată de obiectul pe care îl privim intens ajunge la maculă, acolo unde sunt concentrate majoritatea celulelor cu conuri. Lumina de diferite culori are diferite lungimi de undă. Există trei tipuri de conuri: cele care absorb cel mai bine lumina cu lungimi de undă cuprinse între 445 si 450 nm (violet), cele care absorb cel mai bine lumina cu lungimi de undă între 555 si 570 nm (galben). Celule diferite pot “vedea” culori diferite, deoarece conţin pigmenţi diferiţi, molecule care se modifică la contactul cu lumina. Daltonismul se poate datora lipsei unuia dintre cele trei tipuri de celule cu conuri sau diferenţelor pigmentare dintre conuri.Toate culorile sunt văzute ca un amestec de semnale ale celor trei receptori de culoare. Întâmplător, acesta este acelaşi principiu din spatele ecranului calculatorului. In limbaj tehnic, acesta este cunoscut ca sistemul de culori RAV.

Curcubeul văzut cu diferite deficienţe de percepţie cromatică

F%C4%83r%C4%83%20titlu.png

De ce daltonismul afectează mai frecvent bărbaţii decât femeile?

Acest lucru se datorează faptului că daltonismul este ereditar, iar gena responsabilă este localizată în cromozomul X. Gena este recesivă, la fel şi daltonismul. Caracterul recesiv al genei se pierde când vine în conflict cu o altă genă pentru aceeaşi caracteristică. Există două tipuri principale de discromatopsie: în spectrul verde şi respectiv în spectrul roşu. Ambele sunt determinate de gene recesive localizate în cromozomul X. Cromozomii X şi Y determină sexul individului. Bărbaţii posedă câte unul din fiecare, iar femeile, doi cromozomi X (şi nici un cromozom Y). Bărbaţii au un singur cromozom X, iar dacă acesta este purtătorul genei daltonismului, atunci bărbatul va fi daltonist.

Percepţia diferită a culorilor
Persoanele cu deficienţa de percepţie a culorilor (discromatopsie) de ax roșu-verde pot avea probleme şi cu percepţia altor culori. Cu alte cuvinte, majoritatea persoanelor cu “cecitate cromatică” văd culorile, dar le percep într-un mod diferit. Cazurile în care nu se poate distinge nici o culoare sunt rare. Cecitatea cromatică absolută (discromatopsie totală) se datorează absenţei totale a celulelor cu conuri. Persoanele afectate de această boală nu suportă lumina strălucitoare şi au o vedere slabă, iar citirea le este afectată. O altă problemă este lipsa sensibilităţii cromatice. În acest caz, aveţi nevoie de mai mult timp pentru a distinge culorile şi vă este foarte greu să distingeţi culorile în lumină slabă.

Deficienţa percepţiei culorilor
Confuzia comună dintre roşu şi verde nu a fost descoperită înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, când chimistul John Dalton a descoperit că nu putea distinge anumite substanţe în funcţie de culoare, deşi alţii puteau face asta cu uşurinţă.

Daltonismul este dezavantajos mai ales în copilărie. La această vârstă copilul este într-o situaţie defavorabilă la învăţătură şi în aprecierea de sine. Copiii de vârsta între 4-10 ani pot, de exemplu să coloreze iarba cu roşu, acoperişul cu verde şi din această cauză pot să primească note rele, iar după toate acestea ceilalţi râd de ei.

Daltoniştii sunt extraordinar de periculoşi în circulaţie atât pentru propria persoană cât şi pentru ceilalţi. Persoanele cu percepere cromatică corectă observă de departe luminile semafoarelor şi a lămpilor de stop. Sunt dese accidentele în care în urma daltonismului se trece peste şine în pofida indicatorului roşu de la barieră.

color_blind_12.jpg

Testele de vedere a culorii depind de capacitatea de a izola culoarea ca o unică trăsătură de identificare. Odată stabilit acest lucru, este simplu de arătat dacă o persoană are abilitatea normală de a distinge între culori, sau dacă vede ca fiind o singură culoare, ceea ce alţii percep ca fiind
culori diferite.

2.jpg
Vedere normală – mere roșii; Daltonism

Teste de vedere

12q.jpg
6q.jpg
Numarul 12 trebuie văzut de toți pacienții Vedere normală: 6, Pacientul cu deficit de roșu verde vede 5
29q.jpg
8q.jpg
Normal: 29, Cu deficit roșu verde : 70 Normal: 8, Cu deficit roșu verde :3
5q.jpg
74q.jpg
Normal: 5, Cu deficit roșu verde: 2 Normal: 74, Cu deficit roșu verde: 21
7q.jpg
r-v2.jpg
Normal: 7, Cei cu deficit de roșu verde disting ceva eronat sau nu disting nimic Normal: nu vede nimic, Cu deficit de roșu verde : 2
26q.jpg
96q.jpg
Normal: 26, Protanop: 6, Deuteranop: 2 Normal: 96, Protanop: 6, Deuteranop: 9
vi-r1.jpg
tras%20sp.jpg
Normal: traseul de roșu si violet, Protanop: doar traseul violet, Deuteranop: doar traseul rosu Acest traseu trebuie văzut de toţi pacienţii
Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License