Reflexul pupilar

Reflexul fiziologic este reacția unui organism printr-o acțiune automată involuntară neuromusculară declanșată printr-un anumit stimul (excitație).
ondiția formării unui reflex este determinată de starea organismului, care este capabil de a recepționa excitantul, reflexul fiind realizat prin cooperarea organele de simț, nervilor și mușchilor.
Cu ajutorul reflexelor dobândite reușește un organism să se adapteze unor condiții anumite de mediu și această adaptare asigură supraviețuirea speciei.

Forme de reflexe:

  • Reflexe necondiționate sau înnăscute acestea apar sau imediat la naștere sau în cursul dezvoltării organismului după naștere până la maturitate, acestea sunt tipice fiecărei specii, care la stimuli asemănători declanșează automat reflexul, a cărui viteză și intensitate variază după individ.
  • Reflexe condiționate sau coordonate sunt reflexe care se formează prin învățarea lor în cursul vieții fiind numite și reflexe dobândite
  • Reflexe proprii sunt acele reflexe care la un excitant anumit într-un anumit loc declanșează întotdeauna același reflex, ca de exemplu reflexul tibio-rotulian, reflex controlat în mod frecvent de medici.
  • Reflexe străine când reflexul în raport cu excitantul apare într-o altă parte a corpului, ca de exemplul reflexul cornean, când un curent de aer atinge fața pleopele se închid automat.
Focus_in_an_eye.svg.png
  • Reflexe coordonate, reflexe mobile această categorie de reflexe se referă, la fenomenul când un exitant determină o reacție reflexă a unui mușchi sau a unei grupe de mușchi, ca reflexul suptului sau de apucare la sugari.
  • se mai poate aminti: reflexele primitive sau reflexe atavice cu care nu se ocupă ramura cu studiul comportamentului din cadrul fizilologiei, putând apare la copii, fiind o formă de regresie.
Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License