Hipermetropia

Hipermetropia constă în incapacitatea de a focaliza obiectele din proximitate sau depărtare din cauza unor modificări apărute la nivelul corneei şi cristalinului.
Corneea şi cristalinul (numite şi lentile oculare) oferă permeabilitatea razelor de lumină focalizate pe retină, care sunt apoi trimise la creier. Odată cu trecerea timpului claritatea şi rigoarea acestora se deteriorează, modificându-şi diametrele şi formele. Ochiul îşi pierde capacitatea de acomodare, iar valoarea dioptriilor creşte. Astfel se instalează hipermetropia.
Persoanele care suferă de hipermetropie au vederea înceţoşată, pot focaliza clar obiectele aflate la depărtare, dar le plasează într-un plan mult mai apropiat decât sunt ele în realitate.
Hipermetropia se manifestă prin dificultatea de a focaliza obiectele aflate în apropiere, deoarece razele se strâng după retină, şi nu în retină aşa cum e normale

CAUZE:

Factori fiziologici

Focalizarea razelor luminoase se realizează în spatele retinei şi nu pe retină, ca urmare a prezenţei unor disproporţionalităţi ale lentilelor oculare:

  • cristalinul împins în interiorul ochiului
  • globul ocular cu diametrul antero-posterior mic
  • corneea uşor curbată.

Toţi oamenii se nasc cu hipermetropie, însă odată cu dezvoltarea organismului, creşte şi dimensiunea globului ocular, iar până la vârsta de 5 ani, acesta ar trebui să atingă dimensiunile normale (23-24 mm).
Dacă creşterea globului ocular se opreşte înainte de vreme şi are o lungime mai mică de 23 de mm, atunci se consideră că omul suferă de hipermetropie axială.
Însă la fel de posibil este ca un ochi de dimensiuni normale să aibă incapacitatea de refracţie adecvată a fasciculelor luminoase, fapt determinat de mici defecte ale lentilelor oculare (corneea şi/sau cristalinul). Acest lucru determină dezvoltarea hipermetropiei de refracţie.

Alte cauze a hipermetropiei:

  • pierderea caoacitații de acomodare a ochiului
  • fondul zesrei genetice
  • diverse tumori oculare
  • dislocări ale cristalinului
  • retinopatie

SIMPTOME:

Hipermetropia începe să se manifeste la persoanele afectate în jurul vârstei de 40 de ani, ca urmare a proceselor naturale de îmbătrânire, de pierdere a elasticităţii cristalinului, şi se manifestă prin următoarele simptome:

43.jpg
hipermetropia%281%29.jpg
  • Vederea înceţoşată se manifestă mai ales în timpul activităţilor care implică focusarea clară a obiectelor din apropiere (ex: cusut, lecturare, utilizarea calculatorului);
  • Dureri de cap persistente (cefalee);
  • Nevoia frecventă de frecare a ochilor – este un indiciu clar al prezenţei hipermetropiei la copii;
  • Lăcrimarea frecventă
  • Înroşirea rapidă a ochilor
  • Înţepături oculare determinate de concentrarea forţată a ochilor
  • Durere şi tensiune oculară.
  • Oboseala oculară

Mecanismul hipermetropiei

220px-Hypermetropia.svg.png

Tratament

  • ochelarii sau lentilele de contact.
  • procedeele chirurgicale.
  • pauze periodice de la activitați care sunt solicitante pentru ochi
  • folosirea protecțiilor în cazul activitaților periculoase
Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License