De ce apar defectele de vedere?

La trecerea razelor de lumină dintr-un mediu într-altul, acestea suferă fenomenul de refracție. Ochiul este un sistem capabil să se modifice pentru a permite perceperea imaginilor clare pe retină. Această capacitate scade cu vârsta. De la naștere până la 3 ani se petrec următoarele modificări: crește lungimea ochiului, cristalinul se aplatizează (se turtește) si corneea devine mai sferică. Astfel, în jurul vârstei de 3 ani se ajunge la starea de emetropie (dioptrii 0).

Atunci când ochiul nu este capabil să focalizeze lumina pe retină, de obicei pentru că forma ochiului nu este perfectă, această problemă este numită eroare de refracție. Imaginile obținute sunt neclare.

La ochii cu o structură scurtă, focarul imaginii se găsește dincolo de retină. Vorbim în acest caz despre hipermetropie.

hipermetropia.jpg

Dacă avem de-a face cu ochi de o formă prea lungă, razele de lumină se reunesc chiar în faţa centrului retinei şi vorbim despre miopie.

confrontomiopia1.jpg

Un alt defect de vedere apare atunci când corneea nu are forma obişnuită, sferică. În această situaţie, capacitatea de refrigenţă a ochiului diferă de la un meridian la celă­lalt. Afecţiunea poartă denumirea de astigmatism. Obiectele nu mai sunt per­cepute focalizat, ci în ceaţă sau se con­fundă unele cu celelalte.

astigmatism.jpg
Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License