Acomodarea cristalinului

1. Ce este și cum arată cristalinul ?

Cristalinul are forma unei lentile asimetrice biconvexe si poate fi mai bombata sau mai putin bombat sub actiunea reflexa a mușchilor ciliari, modificându-și astfel convergența, incât imaginea să cadă pe retină. El are o structura stratificata prezentând spre margine indicele de refractie de apoximativ 1, 38, iar in interior de aproximativ 1, 41.

2. Ce ințelegem prin acomodarea cristalinului?

Acomodarea cristalinului inseamna modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el.

3. Ce este aceasta acomodare?

Acomodarea este proprietatea cristalinului de a-şi modifica puterea, astfel încât imaginea retiniană să rămână netă, când obiectul de deplasează se afla între punctul remotum şi punctul proxim.

Acomodarea se realizeaza prin modificarile de curbura ale cristalinului, care modifica refractia razelor luminoase.

accomodation%20%201.JPG

4. Ce este punctul remotum si punctul proxim?

Punctul remotum este punctul obiect a cărui imagine se formează pe retină când ochiul nu este acomodat.
Punctul proxim este punctul cel mai apropiat care este văzut clar.

5. Ce se intampla in timpul acomodarii cristalinului?

În timpul acomodării cristalinul îşi modifică raza anterioară cu 4 mm şi cea posterioară cu 0,5 mm. Creşterea curburii nu este uniformă. În acelaşi timp se modifică, creşte indicele de refracţie. În timpul acomodării zonula lui Zinn se destinde.

6.Acomodarea cristalinului

Acomodarea este procesul prin care imaginile obiectelor mai apropiate de 6 m de ochi sunt proiectate pe retină. Acomodarea se obţine prin creşterea capacităţii de refracţie a cristalinului..

Concomitent cu modificarea curburii cristalinului, formarea imaginii clare a obiectelor apropiate necesită şi alte modificări dinamice oculare, printre care, corectarea axelor oculare prin contracţia musculaturii extrinseci, astfel încât imaginea obiectului să cadă pe maculă.

Apropiind un obiect de ochi, acomodarea începe de la aproximativ 6 m, distanţă care reprezintă pentru ochiul normal limita vederii clare fără acomodare – punctul remotum - şi se continuă până ce este atinsă capacitatea maximă a cristalinului de a-şi mări curbura, când imaginea obiectului devine din nou neclară.

Dacă nu este specificat altfel, conţinutul acestei pagini este licenţiat sub Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License